Despre Zambete La 6.30

Nu-s genul de persoană care se trezește cu noaptea în cap cu un zâmbet pe buze. Ca să fiu mai precisă, nu sunt genul de persoană care dimineața gândește “ Wow, ce început de zi minunat”, ci gândește “patul meu era confortabil iar zambetele de pe fețele voastre mă fac să vreau să țip”.

În perioada în care mă ducea mama la școală cu mașina, ajungeam să ne certăm mereu din cauza atitudinii mele de party pooper. Când vine vorba de acest trezit, there is no like mother like daughter. Bine, mama a făcut matinal la radio mai mulți ani decât am făcut eu orice pe lumea asta.

Nu-s nici genul de persoană care tace pentru o perioadă lungă de timp. Prietenii și oamenii din jurul meu știu asta. Iar eu recunosc că am grijă de ego-ul meu. Nu există o conversație pe care să nu o întorc, în vreun fel, la un subiect care mă poate include și pe mine. Sau oricum, pot să-mi găsesc un moment de a vorbi peste tot. Am “capacitatea” asta pe care o au toți oamenii care nu sunt invitați la party-uri sau ieșiri pentru că totul este despre ei (exagerez, e normal la vârsta mea).

Articolul ăsta este despre cum așchia nu sare departe de trunchi. Cum ar veni:
Bună, eu sunt Maya și mă transform în mama. Chill, nu e nimic grav, ba din contra, e minunat. Săptămâna asta m-am trezit cu cel mai mare zâmbet pe față. Și n-am prea vorbit. Am fost copilul ăla care și-a deschis ochii larg și a văzut o lume frumoasă din care nu voia să iasă.

Săptămâna asta, minunații de la Virgin Radio m-au primit la ei acasă și m-au lăsat să văd ce se întâmplă și cum stau lucrurile. Am găsit niște oameni super cool, deschiși la minte și la suflet care îți calmează bătăile rapide ale inimii și frica de ‘nou’ în momentul în care îți zâmbesc și te salută. Mi-a fost mai mare dragul să mă trezesc cu noaptea în cap și să mă culc înainte de oricine, mi-a fost mai mare dragul să tac și să ascult pentru că tot ce auzeam eu era ceva fascinant. Am învățat tot ce se poate învață într-o săptămână. Totul s-a petrecut prea repede și încă nu cred că s-a întâmplat. E genul ăla de Internship pe care îl vezi în filme și zici că vrei și tu.

Oamenii ăștia de la Virgin Radio au făcut o adolescentă de 17 ani să se simtă binevenită. Au lăsat-o să intre la ei în casă, i-au dat voie să stea jos și să afle lucruri noi, să se dezvolte și să privească tot cu ochi noi. Pentru asta și pentru felul în care sunt, au un loc în inima mea. Mulțumesc.

Nu mi-aș fi imaginat niciodată că eu, Maya Sorian, să mă trezesc la 5:30 și o să stau 10 ore într-un loc fără să mi vină gândul de “vreau acasă” în cap. Am plecat în fiecare zi de la radio pentru că trebuia să mai și învăț și să fac alte lucruri, că dacă ar fi fost după mine, aș fi rămas mult mai mult acolo. Jur. Experiența asta mi-a schimbat în totalitate modul de a gândi. Modul în care mă trezesc dimineața, modul în care mă pregătesc și în care mă uit la lume.

Cât despre somn…e weekend. O să dorm până la prânz. ☺

8

Leave a Reply