E cu 19 ore prea tarziu

Aseara eu nu am dormit. Multi dintre noi nu au putut sa o faca. Si cand ma apropiam de usa de la intrare, ma mai asiguram inca o data ca e incuiata. Si nu voiam sa las usa spre curte deschisa pentru ca cine stie ce nebun e pe acolo. Am avut senzatia ca trebuie sa ma baricadez la mine in casa, sa fiu in siguranta si sa nu se intample nimic. Mi-am adus aminte de toate persoanele cu care am vorbit in ultimele saptamani. Ca fix vinerea trecuta, o prietena mi-a povestit despre un nebun care urla la ea pe strada si nu o lasa in pace, si ca prietenul ei cel mai bun i-a zis ca exagereaza, si ca oricum nu are cum sa i se intample ceva. Unde sa te mai simti in siguranta? Mai ales acum, ca stii ca daca suni nu raspunde nimeni. Ca vorbesti singur. Ca si daca te aude cineva, nimeni nu face nimic pentru ca “Nu e treaba mea”.

Cand sunt mici, fetele sunt invatate sa nu plece niciodata cu straini. Parinti, bunici, profesori, le zic asta pana le intra bine in cap. Cand mai cresc, fetelor li se spun ca baietii se iau de ele pentru ca le plac. Si ca daca un baiat o trage de par sau ii da o palma la fund, inseamna ca e bine si ca e interesat. Si dupa, cand cere ajutor si ajunge intr-o situatie ce ii pune in pericol existenta, i se spune ca e nebuna. Ca exagereaza si ca vrea doar sa atraga atentia. Ca na… Femeile atat isi doresc. Ce se intampla in acei ani? De ce acum nimeni nu ia in serios o fata atunci cand zice ca nu vrea sa mearga pana la magazin singura ca ii e frica? De ce atunci cand striga barbati in toata firea dupa noi pe strada ar trebui sa ne simtim bine ca ni se da atentie? De ce se urla pe retelele de socializare de ani buni despre feminism si despre egalitate numai ca nimeni sa nu fie luat in serios.

Poate acum se trezeste lumea. In general as spune ca niciodata nu e prea tarziu. Dar Alexandra a murit. Si e cu vreo 19 ore mult prea tarziu.

0

Leave a Reply